Pânza albă aşteaptă pe şevalet
O tuşă de culoare, o urmă de cărbune
Ca un mânz sălbatic, mintea-mi aleargă pe albul pânzei
Spre iapa-i mamă, undeva-n peisajul clipelor lungi
Dintr-un gând, aşteptând inspiraţia-muză

Când ai un gând, el este sămânţă roditoare
Numai atunci când el hrăneşte ceva
Ce vreau să spun acum nu va ajunge niciodată să fie spus
Aşa cum este gândul acesta-n interior
Odată exprimat, gândul interior trece-n exterior
El nu-ţi mai aparţine. Mai exact, el nu mai ţine de tine
Devine bunul tuturor, ca un ogor care urmează să fie cultivat
Până la urmă, nimic nu este întâmplător
Sunt atâtea fapte care ţin de ordinea lucrurilor

A fi sau a nu fi nu depinde numai de tine
Totul contează, toate au consecinţe
Punctul final trece prin multe intermediare
Hăţişurile ascund în ele o cărare

Cărbunele acesta cu care desenez
ÃŽn mintea mea este diamantul unui geamgiu
Zurbagiu şi ageamiu, în mintea poetului
Este diamantul unei stele care s-a stins
În Jumătate de Infinit Necuprins
De cerul brăzdat de norii dimineţii
De la începutul vieţii unui tablou nou

Mai curând decât mă aşteptam
Ordinea-n amânarea pe altădată
Şi umbrele noastre o luară înainte
Pe scara de la numărul 4
De pe Strada Mircea cel Bătrân
Marea vuieÅŸte
Se sparge valul de dig
Vine cântecul
Pe urmele lor trecutul ne ajunge din urmă
Trece pe lângă noi şi ne-o ia înainte spre viitor
Trecutul şi viitorul îşi dau mâna acum
Din clipa lungă, o rază de lumină
Pe marea liniştită
De mângâierea vântului
Şi adâncimea gândului
Stelele nopţii
Primăvară aprind
ÃŽn inima mea
Ca un câmp de maci sălbatici
După o ploaie de vară
Inima mi-e plină de bucurie
dintr-un tărâm,
flori de salcâm pe caldarâm
în valuri de mare pe a lunii cărare
urcăm împreună spre cascada
de la mijlocul muntelui sacru
muntele-n care
printr-o pădure virgină
am găsit o cărare cu răscruci
de pe dunga albastră a zării
în calea uitării
triunghiul magic
cu ochiul care vede tot
cele de dinafară
şi cele de dinlăuntru
ce-a fost ÅŸi ce va fi
nu pot niciodată lipsi

un om născut să iubească viaţa, cu bune şi rele, cu tot Infinitul ei strâns în dimensiunile unui dreptunghi, triunghi, pătrat, cerc, din viaţa punctului alb fugit de pe dunga albastră dintre mare si cer…

La fereastra din Zidul Alb
Ponna veghează.
Pe raftul lui cu cărţi
Motanul Picasso visează.
Pânza albă aşteaptă pe şevalet
O tuşă de culoare, o urmă de cărbune…


Constanţa, Sâmbătă, 19 Februarie, 2022