841.Creația asimilată de un artist rezolut, rezilient, ambițios şi care ştie ce vrea de la vocația sa artistică, este supusă dinamicității, prolificității şi maximizării.

842.Artistul indecis, non-rezilient şi confuz cu privire la creația sa, îi inculcă o pasivitate creatoare, o siderare a inventivității şi o minimizare a potențialului creativ.

843.Creația dinamică, proactivă şi beatifică, îşi însuşeşte trendul creațional şi dinamizează viața, descotorosind-o de stagnare, static, anost, fastidios şi apatie.

844.Când imposibilitățile, sterilul şi nimicniciile se infiltrează în creație, aceasta îşi pierde sensurile şi valențele de amplitudine şi atrage minusculul ce o divizează, micşorează, diminuează şi atrofiază.

845.O creație sterilă îşi pierde fecunditatea fertilă şi se sfărâmițează dacă nu se epurează de steril.

846.O creație în care a pătruns sterilul capătă evanescență, iar o creație în care s-a strecurat fertilul dobândeşte intensitate, amploare şi augmentare.

847.Creația fertilă beneficiază de o puzderie de idei şi concepții noi, inedite şi inovatoare, pe care le concretizează în acte creatoare generând beatificul.

848.Când de creație se apropie fulminant non-creația, aceasta se poate detaşa de non-creație atunci când îşi construieşte un câmp creațional impenetrabil la asalturile non-creativității.

849.Când non-creația cu consistențe de steril, gregarități, ignarități şi grosier reduce drastic distanța de creație, aceasta are nevoie să fie impulsionată, susținută şi prezervată de o sinergie între forțele creative, fluxurile creaționale şi reziliența artistică.

850.Când non-creația se aglutinează de creație, se produc seismele şi schismele creaționale, care dau dihotomii între potențialul, mentalul şi forțele creative.

851.Esența creațională sacră dizolvă substanța non-creației absorbind non-creativitatea, non-ingeniozitățile şi pervertirile artistice şi dă convergență între elanurile creatoare, sinele creativ şi potențialul creației.

852.Esența creațională transsubstanțiază substanța ființială profană, laică şi impură într-o substanță superioară cu un grad ridicat de sacru şi purități.

853.Esența creațională are similarități cu esența divină din om, dezactivată, şi care se poate activa când omul va face saltul prodigios înspre nivelele extra-existențiale cu aspecte divine.

854.Esența creațională inoculată mentalului îi transcende spațiile, îl curăță de anomalii, tenebre, absurdități şi maladiv, îi dizolvă hiatusurile, lacunele, golurile şi disfuncționalitățile şi îi conferă superlative creativității.

855.Esența creațională grefată pe a fi-ul artistului, îi dizolvă substanța telurică laică şi impură, îi transformă neînțelesurile în înțelesuri profunde şi având în miezul lor misterele generatoare de revelații şi îi iluminează cunoaşterea esoterică.

856.Esența creațională pliată pe viață, îi înlătură non-libertățile, punctele slabe, nimicniciile şi disfuncționalitățile, o esențializează şi o orientează înspre extraordinar, uluitor, uimitor şi extra-uri.

857.Esența creațională dizolvă non-esențele care intenționează să proiecteze în ariile ființiale non-urile provocând negațiile, adversitățile, aversiunile şi polemicile virulente.

858.Esența creației dacă ar înlocui substanțele entităților din lăuntrul omului, ar dizolva bolile, durerile, suferințele şi simptomele nefaste, ar întări sănătatea şi ar mări imunitatea, având ca efecte o efemeritate care înaintează sigur înspre perenitate.

859.Esența creației poate salva omul depresiv şi adictiv, eliminându-i cauzele care au determinat apariția depresiilor şi viciilor cronice.

860.Esența creației deține corpusculi de esență divină care pot germina, îndreptând creația înspre animism şi orientând omul înspre divinități şi savaot.

861.Creația însuşindu-şi temele exponențiale, esențiale, planetare şi universale, îşi augmentează dimensiunile, iar spațiile ei se află în expansiune, multiplicare şi ascensiune.

862.Creația elaborând temele derizorii, non-esențiale şi minore, îşi opacizează dimensiunile, întregul şi perspectivele şi îşi atrofiază potențialul, libertatea şi fluxurile.

863.Creația este antidotul împotriva seismelor, dihotomiilor şi dezechilibrelor, fiindcă transformă discordiile în concordii şi disonanțele în eufonii.

864.Creația întăreşte reperele şi sistemele de referință, consolidează adaptabilitatea pe care o înscrie între coordonate artistice.

865.Creația stabilizează emoțiile, afectele, senzațiile şi stările, înlăturându-le debandada, trepidațiile, tumultul şi sincopele.

867.Creația prezervă mentalul de insinuarea non-mentalului, sistemul uman de interacțiunea nefastă cu non-sistemul ce îi poate distruge homeostaza şi structura ființială la contactul cu non-structura cu roluri funeste de sacrilegii, blasfemii, pervertiri şi dihotomii.

868.Creația purifică omul de lesturile, impuritățile şi straturile depuse zilnic pe viața sa căreia îi conferă irizații, iridescențe şi fascinații creative.

869.Omul care îşi reprimă activitățile şi vocațiile creaționale, îşi atrofiază spiritualul şi spiritualitatea, îşi imprimă indiferența pe pasiuni şi grosierul pe aptitudini.

870.Suprimarea fluxurilor creaționale coincide cu reprimarea libertăților şi cu anemierea fluxurilor existențiale absorbind fluctuațiile şi disfuncționalitățile.