Dacă ar fi să retrăiesc ceea ce mi s-a întâmplat, aș relua de la capăt întreaga

viață, pentru că nu se mai moare din a spune adevărul și a sesiza neregulile și hoțiile din

sistemul în care am trăit și trăiesc. Întotdeauna am avut speranța că instituțiile statului, oricât

de slabe le-am considerat, se vor schimba în bine și treptat vor educa societatea și îmblânzi

pornirile nefirești ale naturii umane privind nerespectarea legii.

Un anunț fulger dat de autorități prin 2005, în aceeași luna decembrie, anunța sistarea

concursurilor pentru a intra în toate ministerele, mai puțin în ministerul la care aspiram să

ajung. Motivul era demararea unui proiect de înfrățire dintre acest minister și ministere

similare din Europa, pentru a construi o agenție destinată unor categorii de "muncitori, țărani

și intelectuali". România a înființat noua agenție ca fundament, unde urmau să fie angajați mii

de oameni, care urmau să facă apoi servicii financiare în folosul categoriilor de "muncitori,

țărani și intelectuali".

De unde să iei atâția oameni ca să-i aduci la concurs pe un proiect comunitar? era o întrebare

pe buzele tuturor, mai ales că anul 2007 era anunțat drept anul aderării noastre la Uniunea

Europeană. De pe stradă, ar zice unii, sau prin transfer de la alte instituții. S-au luat și de pe

stradă, dar contra cost. Cei mai mulți au venit prin transfer, ocolind concursul de promovare

organizat pompos de către minister. Examenele erau clar aranjate iar răspunsurile la testul

grilă circulau nestingherite prin buzunarele protejaților puterii de la acea vreme. Primul intrat

pe listă a fost fratele președintelui unei importante instituții din statul român. Eu am concurat

pe cele șapte posturi existente în centrul județean de care aparțineam, însă nu am trecut de

proba orală. Anticipând modul de desfăşurare a examenelor viitoare la această agenție, înainte

de concurs, am scris un articol în care spuneam ceea ce se va întâmpla. Și așa a și fost. Cu

acest articol, însă, am contestat proba orală la minister, amenințând că voi informa Comisia

Europeana și astfel am fost promovat, perturbând listele politice și stârnind mânia proletară a

organizatorilor concursului.

Calvarul în această agenție a început în prima zi, 1.03.2006, când a trebuit după un sfert de

oră să mă așez la calculator și să muncesc pentru acest proiect de înfrățire până la data la care

am fost eliberat pe nedrept din funcție,1.03.2011.

"Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!" La plecarea mea din agenție eram

cam bătrân, ce-i drept, dar nu am cedat. Urma de speranță nu mi-am pierdut-o și am apelat la

instituțiile statului să mi se facă dreptate pentru destituirea nedreaptă. Am atașat în pledoaria

mea și sesizările făcute instituțiilor de forță ale statului și celor europene, care au rămas fără

răspuns, am apelat la empatia instanței pentru că am rămas fără venituri și cu împrumuturi

bancare, am menționat că în cadrul agenției am publicat articole de specialitate și cu nereguli,

în reviste plătite chiar de către ministerul în cadrul căreia agenția funcționa, am specificat că

mi-am făcut un blog unde ofeream în plus consultanţă "muncitorilor, țăranilor și

intelectualilor", am menționat că există chiar o lege care mă apara, etc.

1Toate au fost în van.

Strigatele mele auzite și neauzite au fost exprimate în scris și astfel, oameni pe care nu îi

cunoșteam au sărit să mă ajute și să mă sprijine în lupta mea pentru dreptate, apelând la o

instituție europeană.

Instituția europeană mi-a dat dreptate.

Presa și televiziunea centrale au remarcat faptul că după 11 ani mi s-a făcut dreptate.

Nu sunt sub euforia succesului și nici triumfalist.

Momentan continui lupta, cu condescendenţă, începută înainte ca o instituție străină de ţara

mea să-mi facă dreptate. Este un nou început împotriva unei instituții, care, după ce am

reclamat-o superiorilor ei, s-a autosesizat și a început să constate hoțiile și nedreptățile reclamate

de către mine.

Fară sacrificiu și încrederea în instituțiile statului nimic nu se poate transforma în bine. Statul,

la rândul său, fără a sluji cu sacrificiu și onestitate pe membrii săi "muncitori, țărani și

intelectuali", nu poate exista.

Pentru mine, România există, fără îndoieli, fără prejudecăți.





2