eu înfloresc,
nu desfrunzesc,
în miez de toamnă
și am nevoie de culorile toate

nimic nu este perfect în mine
sunt din foc întețit cu aer,
sunt fără gust,
sunt de apă
mă sufoc de la fumul focului stins
sub mucegai,
dar nu mă las în cenușă să mor

mocnesc
până când norul se spală-n izvoare
până când, în vreme de toamnă,
se vântură cenușa și-apoi
domol,
prind culorile toate și le
așez într-un buchet
până mâine

ce cuvânt frumos!