Cu salutul de Servus toc! le punem pe toate la un loc. Mergem până la Capătul Digului. Cina de la Pescărie, după o zi de muncă prin vie începe cu unul din Cântecele de la capătul Digului. Tabloul acesta-l las moștenire, Cap de serie în Galerie. Textul “de la... până la...” este motiv creativ pe Scara Tympului “de la prima treaptă”… “până la piramidele cu clepsidre”...

Acum când știu ce n-am știut/ Acum când pot ce n-am putut/ Acum când fac ce n-am făcut/ Acum când pot să tac să scriu/ Acum când sunt din tată, fiu/ Acum sunt cel mai viu când știu/ Să povestesc cum undeva acel cândva nu-i viitor/ Ci e chiar apa de izvor/ Acolo-n Tympul RodAdoR/ Sămânța florii care-n cânt/ Pare și apă și pământ/ Și prin poem meta-stabil/ Se-ntinde-n ape înspre Nil/ Și de aici la piramide/ Necunoscutele clepsidre ajung pe portativ cu tiv/ Cântecele de la capătul Digului...

Azi pagina de alaltăieri care-mi făcea figuri la deschidere este foarte generoasă cu mine. Nu numai că se deschide, dar îmi face oferte de cărări și ferestre ale inimii scrierilor mele. Cărările de calameo, Scara fără nume, În așteptarea lui Alexis, Farul Albastru, Pictură, Povese și Poezie… Adevărul acesta-mi plouă-n livada de la Pescărie trăind ca și cum tot ce mi-am dorit eu de la începutul Poveștii de la Pescărie, cu câțiva butuci de vie se deschide cărarea arcadelor pontice spre ancora din agora, acolo unde le am pe toate… Începem cu Farul Albastru de Atunci: https://farulalbastru.blogspot.com/
https://www.calameo.com/accounts/4881895
https://scarafaranume.blogspot.com/
https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14155185/Te_las_s%C4%83_ghice%C5%9Ft
https://www.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
De aici, intrăm în Galeria Ymposibilă de la Pescărie. Primul portret în acestă Galerie este Portretul lui Matei... care ne-a condus la filmulețele https://www.facebook.com/watch?v=794230198603500
Azi m-am oprit la filmul cu “Chica nunca imaginó que la vida le cambiaria gracias a este simple papel.”
Alexandru Badea, de undeva, de pe vapor, mă întreba ieri ce fac. Scriu şi mă mir pe unde mă poartă inima. Astăzi, de exemplu, inima mea şi-a adus aminte de Rugăciunea Inimii, motiv de bucurie şi recunoştinţă pentru mine...
Din când în când, pe fereastra mea vin nişte porumbei
Şi mi se bagă în suflet unde zboară prin biografia mea
Cel mai mult le place-n copilărie
Acolo unde eu, fratele meu şi sora mea
Adunăm într-o trăistuță ciuperci şi măcriş
Din pădurea de mesteceni și plopi de peste Criş...

Cioculeț Albastru și-a luat mantia de magician, a clipit pe clipa lungă de un an și-a înceut să zboare spre izvoarele fericirii netrecătoare...
https://ro.pinterest.com/pin/9288742955715508/
Prima întâlnire cu cheia, pana de scris, umbrela, bila verde și Melkanu lui Zelkanu…
https://ro.pinterest.com/pin/321937073333208057/
Magicianul, tulburat de cearta celor patru asistente de magie, Adela, Denisa-Delia, Otilia și Raluca, a găsit formula să le așeze pe toate patru pe tronul râvnit… făcându-le gâște… Doar Licorna le mai poate salva…

https://ro.pinterest.com/pin/7318418139014132/
https://ro.pinterest.com/pin/502010689727095260/
https://ro.pinterest.com/pin/668080925996374294/
https://ro.pinterest.com/pin/1618549860483183/
https://ro.pinterest.com/pin/763078730631534575/

Mi-e dor de-nceputul poveştii
cu Dorra venită la noi pe scară,
oprită pe pragul uşii de la etajul întâi
uşă pe care scrie: “Bate şi ţi se va deschide”
De aici, tot lanţul slăbiciunilor.
Dacă-ţi cunoşti slăbiciunile
Şi le pui la treabă, acestea lucrează
Nu are cum să nu-ţi iasă bine...

Sunt un Pește de Apă Dulce care trăiește la mare, obișnuit cu Soarele, Luna, Stelele, toate în buna acceptare de întâmplare cu întâmpinarea trăirilor din taina iubirilor, cu tarabele, câinii, pisicile și lebedele de la Pescărie. Toate acestea trăiesc în inima mea acum când pictez “Autoportret cu pălărie albastră” ca o continuare la „Domnișoara cu cioara de la Timișoara”, pe de o parte și “Fata cu cercel de scoică”, pe de altă parte. Luând mai de departe lucrurile, totul pleacă din copilărie când visam cu ochii deschiși că zbor prin RodAdoR…

Stau şi ascult picăturile de ploaie care încet şi blând cad la mine-n gând. În Tabăra de la Năvodari, o săptămână de vară, la Gâtanul de la Histria, o lună de August urmate de șapte luni de toamnă, iarnă și de primăvară să hălăduim după cum ne poartă inima...

Aşa s-a făcut poartă în inima mea
Poarta din mijlocul Plajei cu sufet
În care s-au născut ele
Cărarea coborâtoare la mare,
Scara Tympului, Pescăria și Galeria...

Tu ştii că ţi se întâmplă şi ţie/ Veşnic pus pe Amintire și pe Fantezie/ Punct în care din viaţă se trece în vis/ Şi de aicea în Paradis.../ Pe o punte îngustă/ La înălţimea potrivită curajului fiecăruia.../ Pe plaja cu scoici perlate şi pietricele şlefuite de valuri/ Ordinea şi Hazardul joacă şah la Pescărie/ Pe rogojina cu carouri, adusă cu zarurile şi năravurile/ De doamnele Elena, Florica și Maria de pe Insula Lebedelor... Nu e bine pe o cărare? Mergem pe alta./ În poezie sunt întotdeauna o mie de cărări/ Domnişoara Inspiraţie ne-o ia înainte…

Azi voi ţine primul curs despre "iubire, comunicare şi dragoste" ca formă de manifestare al sacrului în viaţa omului. “Pe Calea Cunoaşterii" nu poţi iubi decât ceea ce cunoşti. Știinţa este rodul dorinţei de-a şti, credinţa-i rodul dorinţei de Dumnezeu şi nodul lor este "Dorul" care, la rândul lui, are ramurile Da şi Nu. Acest arbore de Da şi Nu, care creşte în noi. Îşi are rădăcinile-n cer şi-n pământ. Cele din cer se hrănesc cu Dragostea de Dumnezeu şi celelalte cu cele ale pământului.

Șah a spus Jucătorul de șah cu Hazardul împingând cu arătătorul zăvorul. Uşa s-a deschis lăsând să se vadă povestea, ca-n visul tău, cu Gara de Nord în desert,
cu lume multă în aşteptare, fără cale ferată,
singurele pe care le știai erau doamna Elena de la lebede și Domnișoara cu umbrelă, geamantan și ghiozdan...

Povestea este ca o serie de puteri, cu raza de convergenţă-n lumina lunii din livada cu prunii în floare... Oare?! zici tu aşa, ca o îndoială provocatoare... Mă bucur că ne auzim pe coordonatele sferice ale lui Euclid... Integrala triplă se descompune în trei integrale simple cu limitele de integrare, agrare, florale, cu flora şi fauna abisale... Eu zic una, tu cânţi două, dansul clipelor târzii te aşteaptă ca să vii...

Sărim peste piramida lui Kheops cum săream altădată peste Ora lui Pi, drept în Ora lui Pitagora, de unde se auzeau foarte bine bătăile Ceasului Turnului din Agora. Tympul trece pictural prin nuzicalele Canoanele Vuza, oprindu-se-n clipele lungi, picturale, la fotografii. Din câteva mii, alegem fotografiile de la lebede şi lecţia de zbor de la Histria la Cogealac, în curtea lui Ghiorghiţă, Maya, Eliza şi Mihăiţă, cu Martha și Cristi în livadă, cu brațele pline de mere, gutui și fotografii... Călcasem treptele scării de mii de ori fără să ştiu că una din ele-i Cărarea Lunii adusă de Alexis de la capătul lumii...

fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas
umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea

https://primatreapta2010.blogspot.com/?fbclid=IwAR2IMjvSNVPnxevJKxsOSJJ-qK6g4XKj-bnaYKmJRIWiQsmvPmKmZFIxaC8

Prima treaptă a scării a înflorit
Flori de măslin sălbatic
Cu arcade pontice zburătoare
„Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
iar eu mă voi veseli de Domnul.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.”
Cântecul acesta merită să-l punem pe portativ nou
Cu 7 anotimpuri, pe 7 trepte rotunjite
De paşii noştri desculţi
Prin memoria Jumătăţilor de Infinit
Cu clipele lungi, între zburătoare
Cu pescăruşii, porumbeii, lebedele
Şi fluturii de noapte
Printre gânduri albastre şi şoapte...

În bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele/ mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele/ visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop/ oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop./ Ai lăsat să curgă gândul peste visul tău cu mare/ portativul înserării are cheile în care/ semn pe solzul unui peşte stă ascuns în cerc de nori/ iar cu vântul din stradelă şuieră-n mii de fiori/ şi când toate par că-s spuse şi ai înţeles cum vin/ trei cărări din dunga zării între care un destin/ mai năstruşnic decât sensul şi mai plin decât seninul/ rătăceşte-o prelungire pe o scară cu pelinul/ înflorit din fulg cu vise-n nedeterminări pictate/ o fractalică magie forfecată-n semn de carte.../ de aici o treaptă nouă de pe scara fără nume/ unde zboară Inorogul între spargeri peste spume... Semn bun, ai spus tu. Pe raftul motanului meu, Domnul Picasso/ Nu este pentru cine se potriveşte/ Este pentru cine se nimereşte...

Marinarule, din tine grăieşte bucuria trăită pe un vapor pe care te simţi împlinit, ceea ce nu poate fi decât una din cele o mie şi una de iubiri înflorite în inima ta... Vorba aceea: mergi unde te poartă inima ta şi bucură-te de viaţa ta... Mă întrebi ce fac. Scriu şi mă mir pe unde mă poartă inima. Astăzi, de exemplu, inima mea şi-a adus aminte de Rugăciunea Inimii, motiv de bucurie şi recunoştinţă pentru mine...

Între florile dimineţii, gospodarul găseşte răgaz să pună zăgaz, să trimită apă pe pământul secetos al cactuşilor... Uite, cactusul meu a înflorit... Florile de cactus sunt semnul lui că doreşte să fie iubit... Prima noastră carte de probleme se numeşte Flori de cactus... Dincolo de cortină, pe corapină, ne apropiem de Luna din stupină...

Constanța, Sâmbătă, 25 Noiembrie, 2023