probează sfoara în jurul gâtului
ca o cravată care îl face să arate mai bine
noaptea când toți lipsesc
își stoarce creierii pe malul râului Styx
umflă apele
și ridică din sprânceană celor de pe partea cealaltă

acasă stâlpii de lumină dorm clădirile dorm păpușile dorm copacii dorm iarba proaspăt crescută în grădiniță doarme
au ochii deschiși jaluzelele trase stratul de praf gros cât degetul și firul plecat
o pernă își așteaptă trupul moale

un copil cu ochii umezi ca un cer mohorât face din mână trenului care nu oprește niciodată