roșu curat cu buze subțiri
șerpoaică în pofte de ducă
soarbe și soarbe cuvântul nescris
dar mâna poetului căzând
semn lasă pe trupul inert
o dâră
despre care toți spun
că este
cea mai frumoasă poezie
dintre toate cele pe care
acesta le-a scris

sub frunte
în cuib împietrit eclozează
și mor
ultimele vise
cu ochii țintiți spre tavan