Mă nasc prin triunghi prin spectrul de lumină,
mă nasc fară vină în ziua zece în lună plină.
Nu știam că aceste gânduri în curând o să devină,
o lumină ce a fost puternică odată dar acum declină,

Când te trezești te-ntrebi în timp ce îți deschizi pupilele,
de ce ai crezut povești? de ce ai vrut să crești copilule?
Capul îl zdrobești, nu mai gândești, înghiți pastilele.
Acum nu mai zâmbești și te grăbești să omori celulele.

Lași materie cenușie cenușă și ficat mâncat de-un corb
Vei da cu capul în pragul de la ușa pentru că ești orb.
Nu vrei să vezi ce am în suflet, sunt un strigoi, gunoi absorb.
Rostesc fiecare verb până când fierb în mediu ăsta acerb!

Asced, nu vreau să cred că sunt un biet animal biped,
aleg să cred partea revelată a viziunii atunci când mă încred
într-o persoană terță ce-mi vindecă sufletul putred
Ai crede că drumu-i neted atunci când adevăr posed.

Dar nu e chiar așa, stau închis ca un paranoic la mine casă,
Tu zici lasă, dar eu am o mulțime de gânduri ce m-apasă.
Și nu-i despre ce pun pe masă, ce bag în gură sau în plasă.
Este despre ce îmi pasă, despre ce scriu atunci când cad în transă.

Închid ochii văd potop și în al șaptelea cer plâng îngerii.
Pe pământ oameni cu șapte păcate bocesc în valea plângerii.
Sunetul frângerii de oase stoarse trosnesc până la lăsarea serii.
Răsună ciori ce se-adapă din ochii celor ce-au cedat durerii.

Pe cer senin văd semne ce conțin viitorul lumii, întreg destin.
Naștere în vid apoi declin când zero și unu devin element divin.
Mă închin propriei creații, printr-un taur din aur fin,
Vin cu rime ce conțin profeții și spinii ce trezesc orice creștin.

L-am văzut și pe regele galben, dragon viclean căuta galbeni
vâna oameni, pentru ai ademeni, convingându-i să-și omoare semenii,
Gemete când au căzut gemenii uite germenii unei noi hegemonii
ce schimbă regi cât ai clipii, ceremonii adapă cu energie demonii!

Mă lupt cu vânt mă lupt cu mori am un citat, "memento mori"
Trăiesc momentul când prin peniță scurg pe hârtie orori
Ori de câte ori scriu din tastatură trec textu prin tranzistori,
Tranzitez erori, și îți infectez mintea cu spori ucigători

Bag terori în case, bag fiori în mase, cu viori te bag în transe
Căderi nervoase, tunuri trase și steag negru cu două oase
Sunt șase din șase șanse să scufund aceste vase cu velele de mătase.
Reperele îmi sunt în stele, nopțile și zilele nasc textele,
le îndulcesc cu verdele.