îmi amintesc noaptea
fără de sfârșit
de dinaintea Crăciunului
atunci când a murit tata
o noapte ce sfredelea lacom
în sufletul mamei
şi-n inima firavă
a copilului din mine

moartea s-a apropiat tiptil
răsucindu-și degetele
înghelbenite de tutun
în inima lui tata
între palmele mele
transpirate de frică
se ascundea un vis
cu tata
în care
brațele mele mici
îl țineau de gât
și strigam:
nu, nu pleca tata!
nu pleca tata!
pielea de pe obrazul lui
mai avea încă amprenta buzelor mele

era ultimul sărut de noapte bună...