fluture cu aripi înmuiate în morfină
trezindu-te în fiecare zi
fără să te întrebi de ce
faci o socoteală
de multe ori moare omul
dar nicio moarte nu-i aceea care
nu devine și ea obișnuință
la ușă ți-a bătut de-atâtea ori
nu te-ai sinchisit să deschizi
dar te-au desfăcut ei
să-ți umble prin măruntaie
să te golească
doar o altă neputință
îngenuncherea ta
pentru o siluire mai puțin
durerea nu trece
o simți murind
o simți trăind

la ușă bat în sincron
Dumnezeu și Moartea
dar nu știi în ce ordine

cui să deschizi?