cu ochii înfipți în lumină
ții de mână umbra
ce-ţi împinge seva
pulsând
spre o nouă primăvară
să mai înflorești

umbrind
te porți târâş
doar să mai devii
piele de șarpe
lași în urmă
prelung semn de bun rămas

de-atâta strălucire
privirea ţi se usucă
lângă tulpină
căzută este
ultima floare

cu grijă mori
să n-o strivești