.................................

şi, înalţ la cerul existenţei mele gândul,
că sunt prea mic şi nu-ndrăznesc cuvântul.
îl port pe vârful limbii şi-l ating
încetişor, cu grijă, că e spaţiul mic,
de cerul gurii...

cum să îl strig
s-ajungă-n cerurile-nalte
la Dumnezeu să îl audă când,
toate urechile sunt pe pământ,
urechi de om, de cea mai primitivă fiară,
ce-aude numai zornăit de bani
cu firea lui avară,
bolnavă de putere, fală? ...

...................................