Nu e nevoie de trup
să iubesc
dă-mi doar privirea
și lasă-mă singur
să pot să gândesc
împarte-mi durerea.

Nu e nevoie de carne
să spun
dă-mi doar cuvântul
ce mișcă și munții,
e apa ce vindecă răni
ce învie chiar sufletul.

Nu e nevoie de formă,
de miez
nici de vreo mână întinsă
dă-mi doar privirea
ce-atinge încet
și vede, și poate și
cugetă.