15.19 | Notița 1
Ce poate fi mai strașnic decât atunci când secvențe din vis par atât de reale, încât se amestecă cu amintiri din viața de zi cu zi și dau peste cap întreaga coerență a evenimentelor trăite?
Să nu te împingă păcatul să dezvălui secretele din vis: viața te înghite cu totul.
Iar dacă intenționezi să împletești în realitatea ta fire desprinse din acolo, atunci așteaptă — pe o margine de pat — ca, în loc de cântec de leagăn, să ți se dedice un recviem. Să știi că ai meritat. Și că s-a depus efortul de a te băga în seamă.

2.81 | Notița 2
Dacă afli, cumva, că ordinea lumii nu e liniară, ci doar o convenție — că zilele nu se succed, ci se suprapun ca foi transparente — încearcă să te trezești în mijlocul unei zile pe care încă n-ai trăit-o.
Nu intenționa să ceri bonul de plată: oricum nu vei lăsa bacșișul.
Să știi că aici se visează doar pe bacșiș.

3.33 | Notița 3
Dacă simți, cumva, că înainte de culcare realitatea ți se rupe la colțuri, ca o hârtie prost lipită, trage ușor: vei vedea dedesubt o altă lume, gata să devoreze din tine visurile tale, diagnosticându-le drept ambiții bolnave.
În caz că rupi prea mult și rămâi fără margini, nu te teme: nu sunt marginile tale, ci marginile lumii, cusute adânc în pielea ta.

3.48 | Notița 4
Nu căuta cheia de la ușa de la intrare.
O ții în mână. Metalul devine moale, cald, ca o bucată de ceară topită, deși aerul e rece. Mânerul se mulează perfect în palma ta.
Nu se pune problema calității metalului, ci a calității incipientului tău. Tot ce atingi se deformează.
Nu te mișca. Dacă o strângi mai tare, vei simți în pielea ta dinții în stare să roadă cheia — iar acei dinți nu aparțin niciunui animal de pe pământ. Îți aparțin ție.