Semnul lăuntric al grației mersului pe sârmă
Între cei doi îngeri ai mei
L-am tatuat pe chackra gâtului
Să nu uit echilibru
Să nu cad
Decât în love cu limba începutului de ziuă
Care-mi linge spasmele de plăcere adunate din călătorii
Onirice

Apoi am obiceiuri mărunte
Citesc la cafea
Mă țin în viață
Vorbesc la telefon despre toate stațiile existențiale
În care am așteptat să vină trenul cel nou

Ziua e animalul de zi
Noaptea e animalul meu preferat
Nu le pun lesă
I-am învățat pacea
Atâta câtă poate încăpea în inimă
Iar ele sunt fidele și extra lucide
Conectate la poftele mele

Când scriu îmi stă aproape
Un soi de muză
Moștenire de la străbunicul meu sârb
Îmi păzește cuvintele
Și mă lasă să ma îmbăt cu adrenalină