bunica se tot ruga
s-o ia Dumnezeu
și-mi repeta: vezi colo în dulap
sunt lumânări și chibrituri, să aprinzi una
la pieptul meu, că vine!

și n-a venit
o fi fost lumânarea prea mică

aveam o lanternă
cu baterie pătrată, elba
cumpărată cu banii de la plugușor
am aprins-o afară pe prispă
îndreptată în sus: Dumnezeu, vezi acum?
Hai, vino s-o iei
de când se tot roagă!

era ger adânc și lumina lanternei suia aburul
cuvintelor mele de copil
ieșisem fără ilicul din lână
împletit de ea – m-am întors în odaie
cine o fi stins lumânarea și
bunica
doar trăsesem ușa după mine
o fi intrat și ieșit pe horn ca Moșul
era o mână de femeie, o fi fost și El
o mână de Dumnezeu!
.....................................
unde oi fi pus lanterna, nu știu
lumânări sunt de tot felul –
cine ar mai ști să le aprindă
de la chibrituri

o să-mi vină Dumnezeu ca un fur
pe întuneric