Azi nu mai avem unde merge.
Au evacuat sala de așteptare,
unde obișnuiam să ne întâlnim
cu ceilalți.
S-a spus că e prea multă aglomerație,
Gândurile nu circulă disciplinat,
după orare
și n-au destinații precise.
N-ar strica să o luăm încet pe jos,
până la următoarea stație.
Uite, ca să nu murim de singurătate,
ne vom umple buzunarele cu pietre;
le vom zâmbi și le vom povesti
impresii de pe drum,
până ce vor începe să semene
a urme de chipuri omenești.