In caldul aer al noptii
Luna se misca usor spre asfintit.
Curand va fi mai intuneric,
Va fi mai multa armonie
Si timpul se va fi oprit sa stea de veghe.
Picaturi de ceara parasesc
De la radacina lumanarea
Si jos se intalnesc
In forma de statueta galben pal.
Picur cu picur, daca stai sa asculti,
Clinchet de izbire intre picuri
Se aude.
Dulcea rstogolire si siroire a cerii galbene
Pare o lacrima pe un obraz uscat
Izvorata dintr-un ochi sticlos de gheata aprinsa.
Noaptea e un izvor de liniste,
E un ecou al gandurior.
Insasi presiunea se aude ca un tunet.
Linistea-i un zgomot surd,
E dureros, e foarte dureros,
Sa stai s-asculti cum stropii grei de liniste
Picura-n timpanele ca niste tobe
Mai mici.

Timpul incepe sa se miste
Ca desprins din lanturi,
Se scutura de povara statica a noptii.
De la un pol la altul
Se misca sufletul, desprins de corpul vested,
Somnul strabate ca o stafie
labirintul mintii.
Uiversul se transforma-n haos infernal,
Traiectorii de orbite se incalcesc in dans
dezlantuit si dezlanat.
Totul e cosmar,
Sub ziduri de oras, cersetorii privesc
ingroziti la defaimarea firii.
Totul e parodie, e spasm de viermi negri.
Trecutul, prezentul, viitorul nu-si mai au rost,
Totul decade, se inalta flamuri negre,
Plang batranii soarta neagra a celor multi.

Dar ea, linistea de-apoi,
Patrunde fara zgomot sa curme suferinta
Ducand spre poarta sortii,
Un suflet fara rost.


- Trezeste-te , ai adormit pe pamantul gol!

Cu ochii plansi batranul
Se ridica in genunchi,
Si apoi in picioare,
C-o ultima privire,
Sufla-n lumanare,
Curmandu-si viata.
- Asteapta-ma ,ca vin si eu!
Si cade jos.