Eu sunt primul si ultimul.Eu sunt viata si moarte.Eu sunt cer si pamant.Eu sunt totul si nimic.Eu sunt adevarul si minciuna.Eu sunt curajosul si lasul, eu sunt eroul si anonimul.Eu sunt prietenul si dusmanul, eu sunt cheia si lacatul,sunt trecutul si viitorul.Sunt viata si moarte.Sunt primul si ultimul...Ce sunt eu?
Sunt eu oare o stea sau soarele?nu ca ar conta, dar...soarele, pana la urma, e si el tot o stea, doar ca e...soare.
Mi-ar placea sa cred ca sunt o floare, o floare umezita de sarutarea zorilor, mangaiata de inaltul cerului si ascunsa de intelepciunea vietii; o floare daruita de catre un copil mamei sale, daruita din iubire si primita doar pentru frumusetea ei.
Totusi, nu as vrea sa fiu floarea din curtea mea, acea floare care apare in fiecare an cu aceeasi dorinta: de a fi in inima cuiva, nu a oricui, ci in inima celui care o primeste.Multa vreme a trecut de cand s-a suparat, caci, abia se nascuse si eu si vroiam sa o daruiesc cuiva;n-am facut-o, pentru ca ma gandeam ca e singura floare.
Nu peste mult timp, aveam sa aflu ca nu e singura, ci doar prima.
Pe celelalte le-am omorat...doar asa, ca sa fie si ultima.Acum asteapta ofilita un miracol si eu ii spun ca un Dumnezeu:"La anul."
-Eu am fost prima, sa nu uiti...
-Eu voi fi ultimul, sa stii!
Si am fost ultimul, doar ca inainte de a incerca sa fiu primul.
A fost un om ce a avut o floare...Nu!!!A fost o floare ce a avut un...om!Vreau sa am o floare - asa a inceput visul, ca oricare lucru, cu o dorinta, numai ca nu se putea;eram deja al ei...
N-am avut-o pentru ca ea a fost prima si eu vroiam sa fiu ultimul, pentru ca nu stiam ce sunt, pentru ca nu trebuia sa vreau tocmai acea floare.Orice alta floare ar fi fost prezentul.Ea a fost, insa, trecutul si viitorul, inceputul si sfarsitul, viata si moartea.Ea...
Doar ea a fost prima si ultima floare...