A venit toamna, tu ai plecat. S-a petrecut totul așa cum am intuit și cum ți-am spus că va fi! Am avut din nou dreptate, deși spuneai că în privința asta nu are rost să îmi fac probleme.
Azi...
Dimineața mă surprinde privind pe fereastră copacii ce își dezgolesc zilnic crengile strâmbe, întinse spre cerul cenușiu. Aștept să răsară soarele...
La prânz încă visez cu ochii deschiși că te mai gândești la mine.
Dar seara amară îmi dă de înățeles că tu nu ai să mai apari niciodată.
Așa ai ales, așa știam că va fi...
Mâine...
Surprinzător e faptul că durerea a devenit mută; timpul chiar le vindecă pe toate!