Vechiul accident rutier de la Caracal a rămas în amintirea populară sub denumirea de „Carul cu proști”.I s-a ridicat și o statuie în Caracal și este de fapt o poveste cu cântec și cu tâlc.
Într-o vară, acum mulți ani în urmă, pe când eram tineri și voioși, ne aflam la Caracal. Lucram în echipă, ca geologi de teren la Institutul Geologic din București.
Într-o duminică ne plimbam, cu porthartul atârnat până la genunchi, în cocheta grădiniță din centrul orașului denumită de localnici „pe farfurie”iar în mijlocul farfuriei se afla statuia cu pricina . Priveam statuia de jur împrejur și ne minunam de umorul pe care îl radia .Roata cu obada ruptă făcea toate paralele prin modul său original de a anunța în cele patru zări că „aici s-a rupt carul cu proști”Între timp, tineretul local, văzând grupul nostru tânăr, vesel și cam străin, începuse și el să se plimbe pe aproape de noi.Așa stând lucrurile ne-am gândit că n-ar fi rău să angajăm un dialog, poate aflăm unele lucruri noi, după cum a și fost.
„Uite domnule, aici, spune povestea, că s-a rupt carul cu proști”am zis noi tare, ca să audă interlocutorii.Răspunsul a venit imediat.
„Da, domnule, a zis tare tineretul local, aici s-a rupt carul cu proști, proștii au rămas aici iar boii s-au dus la București.”
Ne-a plăcut replica, prin noutatea ei și prin faptul că nefiind nici unul din noi bucureștean, nu ne-am simțit vizați.Așa că am răspuns și noi imediat.
„Iată domnule ce deștepți sunt oltenii, și cum știu ei să întoarcă un car, chiar atunci când carul are o obadă ruptă. Și asta numai ca să pună lucrurile la punct pentru ca toată lumea să afle care este adevărul din această întâmplare hazlie.”
Tineretul local nu a fost departe să aplaude, iar noi am continuat cu entuziasm.
„Umblă vorba că unui oltean i s-a spus că Banatul e fruntea.....la care olteanul a răspuns rapid: „ Da, Banatul e fruntea dar Oltenia e mintea.”
Veselie mare în ambele tabere, după care ne-am despărțit, fluturând din mâini.
Se spune că în Caracal sunt câteva lucruri haioase:inchisoarea este pe strada Libertății, cimitirul pe strada Invierii, iar de la Baia comunală a căzut litera B și a rămas acum Aia comunală. Astfel de lucruri se întâmplau pe vremea aceea, a glorioaselor timpuri ale victoriei comunismului împotriva întregului popor.
Caracalul era un oraș mic dar cocheta sa Grădină Publică cu frumosul ei lac anunța superb grandioasa Grădină Publică cu marele său lac cu poduri arcuate ale Craiovei.
Ce bine este să cutreeri lumea, să te bucuri de ceea ce vezi sau auzi și să povestești și la alții.

Gh.L.Turcu
București, 12 VII 2005