Luna plina. Si luna cea plina ca un pantec profanat imi lumina gandurile perverse, inabusite in mireasma vinului, (oh...vinul...cata poezie canta intr-un pahar cu vin...)dezvaluind templul carnal in care imi era inecat cugetul.
Fecioara se arata ca o silueta a statuii durerii in fata placerii, ametindu-ma cu farmecele ei satanice, cucerindu-mi sufletul pagan, cazut in patima iubirii. Parul ei, ca niste rauri de sudoare, se prelingea pe umerii dezveliti, sanii ei, ca doua faclii de soare, imi calauzeau privirea spre altarul orgiastic. Vaginul ei, ca o cupa din care vesnic curge otrava dulce, era profanat de divinul pacat. Coapsele ei se infatisau ca doua coloane ale templului carnal unde zeu este orgasmul. Sangele-i menstrual se prelingea lasciv pe marginile cupei vaginale infierbantate, precum sudoarea pieptului eu lasciv se unea cu sudoarea pieptului meu.
Am adormit in catedrala divinului pacat, alaturi de feciara cea profanata, ultimul cuvant auzit de mine fiind "penetr..." urmat de un tipat lung, apoi de un geamat infundat, apoi de un zambet...
"Stat rosa pristina nomine, nomine nuda tenemus."
Haideti criticilor, lasati-o dracului de ciorba...ca se supara nenea Umberto. Va recomand sa ascultati un cantec care se numeste Herr Mannelig, faurit de trupa Haggard. Superb...superb....Poate va trece.