Am plecat la plimbare
pe ale amintirilor alei,
riduri întortocheate
contorsionate de idei;
idei sfârșite
înainte de-a se naște vii,
idei ajunse
în stadiul fraged de copii
și în sfârșit,
idei adulte,
adânci, cu gropi rebele
și sprijinite-n cârje
de-ambițiile mele.

Din loc în loc mă sprijin,
suflarea să mi-o trag,
de câte-un fir cernit,
cu ramurile-n prag,
cu mugurii pe ducă
și frunze tot mai rare.
Dar nu încerc regrete;
e-o binecuvântare
că-n oricare plimbare
pe-alei bătătorite,
prezent vei fi, în veacuri,
tu,
soțul meu,
iubite !