Labirint inexplicabil
Ce doar sufletul mi-este
În lungi nopți de suspin
Căutându-mă, m-am pierdut...

Și-n astă vreme rece
Peste toate doar timpul
Poate ușor a trece.

În freamătul neființei
Amurgul gândului greu
Unde sunt, unde voi merge
Să existe un drum mai sper.

Neîncetat "a fi" îl caut
ÃŽn gramatica propriului eu
Regăsind ceva pierdut
Mă cufund adânc în efemer.

Totu-i vechi, prea vechi acum
Și-ntr-o clipă aproape-s toate
Rătăcind, pierdut în vise
Eu de ele sunt departe.

Agățat de timp, prezentul
Ca vântul cu-n șuier zboară
Viitorul e acum, pe aripi purtat
Și tot ce-a fost prezent, e uitat.