cineva știe că dincolo este întotdeauna o alegere
fără de care trecerile ne-ar rămâne agățate de umeri
un cuvânt în care să nu ne fie rușine
o haină croită strâmb pe alt trup
sau culorile rămase neatinse acelea de care ți-e teamă
putem să vorbim acum despre tine
putem să ridicăm de un deget numai trecutul
sub care m-am strecurat nu mai pomenesc nimic de albastru
știi bine știi bine
undeva era o-ntrebare dar urăsc toate întrebările
poți oricând să greșești iar certitudinea nu se negociază
... cineva știe că viața se împarte-n minuni
pe la colțuri de străzi
fără lumini orașul acesta plutește



Amsterdam, 19 noiembrie 2005