...peste cateva luni o sa infloreasca!
ce am scris pe 16 martie( ca un copac) ...mesajul are un aer negativ, fara speranta, pentru ca asa ma simteam in ziua aia...
bine ca imi mai creste o crenguta pe undeva ( cum a spus Pan), ca altfel ar fi de groaza...
cateodata regret ca m-am mutat, dar cand vorbesc cu prietenii mei din romania imi dau seama ca e mai bine ca am venit...aici am mult mai multe posibilitati, mult mai multe sanse de a face cea ce vreau eu sa fac in viata, de a putea sa imi ofer cea ce vreau eu de la viata...
acum poate sunt prea tanara sa consider viata un sir continuu de suferinte...daca eu cred asta, atunci cei care de abea resusesc sa isi puna mancare pe masa ce sa mai zica...
imi dau seama cum cresc, cum realizez ca ce am facut pana acum si ce am zis si scris a fost o joaca, prosteala...ma cred matura, si totusi nu prea sunt pentru ca nu vad realitatea asa cum este..o vad numai asa cum vreau eu sa o vad..cateodata traiesc intr-o lume imaginara si , acum simt nevoia sa ies din ea, sa las in urma tot ce am facut si sa o iau de la capat, fara fite si ifose.