o să trag cu dinții de buza apusului
până mi-oi face piercing cu luna

încăpățânată în palmele tale zvârcolesc lumina
încurcându-i pliurile

și degetul mic se zdrelește de-o margine rea
și clipa scoate aburi pe sub uși ca nebuna

e furioasă frângerea articulației mele de pasăre
sub mândria frunții tale de cerb

deschide ochii numai un pic
să vezi pereții cum se dilată
să ne absoarbă dintr-odată
deschide acoperișul numai un pic
să vezi cum îngerul surâde
gâdilat pe tălpi
de înălțimea spinărilor noastre

și-nchide apoi lumea toată la loc
aici între culmile mele

acum și foarte așa