Les filles sont irréelles, elles se promènent comme des anges sur l’arc-en-ciel de nos rêves.
[ Frédéric Beigbeder ] - Extrait de ses Mémoires d'un jeune homme dérangé

de la o vreme mi-l amintesc des pe xavier
a studiat filosofia și artele frumoase la lyon
sau acolo se îndrăgostise prima oară nu mai știu
îl privesc din profil aduce cu un scriitor francez la modă
cu degete lungi
alură intelectuală
îmi explică despre gender arhetipurile sexualității
are buze umede dinți regulați de pește carnivor

°iresponsabilitatea ta naivă matematic previzibilă
îmi stârnește prostul obicei de-a te locui amelie°

zâmbesc tac respir
răsfoiesc egoistul romantic îmi spui că frédéric beigbeder e pierdere de vreme
că basil se plictisește în acvariu
la amiază
mai ales

într-o zi am să vărs cafeaua pe compendiile tale de psihanaliză
sau voi scăpa
dicționarul de artă modernă în acvariu
accidental firește basil n-are nicio vină
el n-o să observe îmi va spune că mă visează urcând scări cu
tălpile goale
neajutorată și
mică

glenn miller time by myself

își prinde capul în palme
trupul zvâcnește ca o coadă de șarpe
umedă plesnește pereții de sticlă
la noapte vom face dragoste xavier
o să doarmă douăzecișipatru de ore
cu dorințele adunate la gură

diminețile toate au gust de așternuturi nude și tăceri uneori
îmi ții genunchii strânși vena din tâmplă
pulsează surd o apăs cu degetul
mi-ar plăcea să rămân singură
benny goodman
big band și clarinet clasic

e timpul să pleci xavier
nu citim modiano astăzi

s-a pornit ninsoarea
n-a început încă anotimpul de împerechere

părul meu s-a albăstrit din nou dimineața
cobori scările
eu tac și
iau de la capăt visul meu cu grădina de portocali

de la etaj privesc în jos la picioarele mele
viața se plimbă pe marginea străzii pavate prost
ca o femeie cu mâinile legate la spate

o femeie cu palmele albe pline de răni
în care nu se mai poate citi