Poate ca nu va avea
nici un inteles ce vei citi
fara sa vezi mai intai
parte din picturile sale
si fara sa citesti cate ceva
despre strania lor viata.
http://dali.uffs.net/galerie/galerie.ascii.php
http://en.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dali
http://en.wikipedia.org/wiki/Gala_Dal%C3%AD
http://www.boheme-magazine.net/php/modules.php?name=News&file=article&sid=260
Cine doreste sa vada un PPT cu
picturile sale, poate sa imi scrie
si il trimit, merita toti banii:o))


Gala


A iubit-o asa cum era,
I-a iubit bratele, coapsele,
Umerii, parul si buzele
Care uneori, seara, se strecurau
Rujate afara din dormitorul
Conjugal. El oricum
Era plecat la vanatoare
De fantasme, idei si mistere.
O, cum a iubit-o!
Cu toata fiinta sa:
A iubit trupul ei
De rusoaica frageda
Si totusi robusta,
Suficient de robusta
Sa tina carma corabiei
Pentru amandoi.
El chiar daca nu era plecat
Tot nu era pe acolo.
Cum a iubit-o!
I-a atarnat de gat
Toata iubirea sa
Pentru arta
Si toti coltii de rinocer
Care i se plimbau
Uneori pe sub tampla.
A iubit-o cu toate boabele
De emotie de la colturile fruntii
Atunci cand rupea din tapetul
Camerei care fusese candva
zugravita in taine aurii,
Culese de prin toate cutiile
Pandorei de ielele goale,
Seducatoare, provocatoare.
A topit pentru ea
Cateva ceasuri,
A invelit-o cu oceanul
Si i-a asternut pletele
Pe malul de aur,
A facut apoi, ici si colo,
Cateva gauri in cer
Si in munti
Pentru a vedea,
Pentru a patrunde,
Toate ungherele mintii.
Cateodata,
Cand rastalmacea gresit
Vreo idee, rupea fila
Si o lua de la capat,
Atarnand cartea vietii
De trunchiul stejarului
Cu radacini infantile.
I-a pus, tot din dragoste,
Din loc in loc,
La intamplare,
Fluturi mici sau
Din contra, foarte mari
Pe toate vesmintele
Femeiesti, de panza.
I-a cumparat un palat
Si o hranea cu fructe
Pictate pe malul apei,
A facut-o icoana
Pentru a-i pune la picioare
Vanatul din lumea cu fantasme
Si porti de sidef.
I-a pus apoi gloria sa in palme
Asezandu-si firesc, ca de obicei,
Langa geam, sevaletul
Cu rosul inca umed
Si galbenul aproape uscat.
Azurul se intinsese perfect
Sub toate ceasurile
Petrecute impreuna.
O privea fascinat
Cum sorbea, serena
Si satisfacuta, ceaiul.
Da, l-a iubit,
L-a iubit pe el
Cu toata arena lui cu lei
Si sigmunditi.
L-a iubit cu mustata sa
Intortocheata si ridicola,
Cu extravagantele sale,
Cu lipsa sa de tipare
Si de forme,
Cu tot curajul sau
De a infrunuta lumea
Ticsita de prejudecati
Si tabuuri.
L-a iubit
Chiar asa, vanat de absurd
Care le tulbura uneori
Flacaruia lumanarii
De pe etajera.
I-a trecut cu vederea
toate flirturile
Cu delirul si ideile,
L-a iubit si cand l-a prins
Cu mata in sac,
Aducand de prin
Pivnitele viselor
Toate lighioanele
Pe care noi, normalii
Acestei lumi le tinem
Ferecate si fara lumina
(E drept ca le dam
Din cand in cand apa
SI cate un codru de paine).
L-a iubit asa cum era,
Cu gravitatea si cu accesele sale
De si din copilarie,
Cu escapadele lui
In lumea care nu cruta,
In lumea care cere vama
Cateva logici si ratiuni
Fara de care
Ajugi, in timp,
Un elefant cu picioare
De egreta.
L-a iubit chiar si atunci
Cand el a refuzat sa traiasca
In lumea de elefanti
Cu lebede in crestet.
Cum l-a iubit!
L-a iubit atat de tare
Incat nimeni nu poate rosti
Dali fara a se gandi la Gala,
La fel cum nimeni nu poate rosti
John Lennon fara a se gandi
La Yoko.
Gala l-a iubit cum nici el
Nu stia ca se poate iubi,
Complicat si fantastic,
Simplu si domestic,
Salbatic si sfios
Calin si misterios.
Ea intelesese foarte bine
Ca el n-ar mai fi iubit-o
Daca nu ar mai fi dorit-o
Nici un alt barbat.
De aceea, el se chinuia
In fiecare zi
Sa o pastreze.
S-au iubit pana dincolo
De nebunie
Pe care o strabateau
Seara, de mana
In lungi plimbari
Inainte de a-si cobori genele
In subsolurile fiintei.
S-au iubit la nebunie
Pana cand intr-o zi
Unul din cei doi tigri
De la marginea visului
O adormi cu o baioneta
Din care, in zori,
Inca se mai prelingeau
Picaturi mirosind
A santal si mosc.
A iubit-o.
A iubit-o cu patima
Cu rabdare, cu nebunie,
Cu toate accentele
Si accesele lui de culoare
Pe care le aducea mereu
Din perindarile
Sale in paradisul
Sau infernul imaginarului.
A iubit-o.
A iubit-o simplu
Si complicat
Numai pe ea, doar pe ea
Asteptand cuminte
Si increzator,la marginea visului,
Acelasi tigru
Care picura din baioneta licoarea
Inceputurilor si sfarsiturilor
De pe taramul cu iarba
Vesnic verde.
Daca privesti cu rabdare
Si emotie,
Asfintitul la marginea marii
Ii vei vedea uneori
Imbratisati
Pe coama unui val.

Ianuarie 30, 2006
Toronto