...Un inger stralucitor da lumina existentei mele,aparitia sa e impanzita de aerul divinitatii pure,imi rascoleste imaginatia si-mi distruge cu o privire intimitatea greu regasita;accept cu o inclinare a capului noua fiinta,desi0mi parea ca ma simt bine si singura...
ma trezesc din somn si simt o adiere usoara,e geamul deschis ,ce-mi aduce briza racoroasa,insa nu ma invioreaza racoarea aerului proaspat,sarat,al marii si nici amintirea din vis...continui sa traiesc in trecut,o lume a tristetii adanc implantate in inima,cu radacinile vesniciei;ma urmareste necontenit,imi taie respiratie si ochii mi-i innegureaza cu lacrimile disperarii...dar,nu-un suflu abia simtit,viata mai palpaie slab in corpu-mi lipsit de vlaga,prea obosit ca sa mai lupte cu sine sau capriciile unei existente durute...de ce?acum?cand?intrebari retorice cu raspunsuri tinute sub lacatul timpului,remediu pentru bolnavii de indiferenta.
usor,cu o miscare involuntara deschid ochii,alungandu-mi sumedenia amintirilor,ma trezesc totusi cu senzatia ciudata a unei pierderi,da,visul intrerupt si dorinta confuza de a-i afla sfarsitul...
o noua zi,deschid fereasta si privesc in zare,un soare orbitor ma intampina calduros,strecurandu-se tiptil in camera si iradiindu-ma cu lumina,cerul e senin,undeva ,nu departe ,se aud voci de copii...fericiti.