Iarasi ploua iar eu sunt neputincioasa. Din nou ma arunc in neantul vorbelor afisate pe fiecare stalp rece si gri. Nu exista.
A fost. Poate nu va mai fi nicicand. Poate spectacolul s-a mutat in alt oras, a incantat alte fete mute si oarbe.
Calculele de la sfarsitul zilei. Au esuat. Biletele s-au vandut, iar spectatorii au ramas acasa, pentru a urmari totul de la distanta. Nu se implica niciodata.
Au uitat hartia mototolita in coltul canapelei.
Va veni maine femeia de serviciu... doar ea mai are responsabilitati.