Pe-atunci nu intelegeam infinitul,
nu stiam ca eu si cu noi sunt fetele
aceleiasi intrupari,abia mult mai tarziu
am aflat ca exista maini care se cauta
unele pe altele stapanite de-o dorinta
inexplicabila.
Mi-ai spus ca se numeste pasiune si ca
are nu stiu ce rol in intelegerea
infinitului.
-Ce legatura au mainile cu infinitul?
-Vei intelege tu.Vei intelege.
Intr-o noapte am vazut doua perechi de
maini,una mica si alba,cealalta aspra
si ferma.
Erau prinse-ntr-un joc al seductiei:
se atingeau in graba,isi numarau degetele,
isi sarutau unghiile apoi fara nici un
preaviz se retrageau in colturile deferite
ale visului meu.Se apropiau iar,mangaindu-se
parca pierdute-n eternitate.
Uneori se zgariau lasand sa se vada carnea
inserata pe oasele albe ale timpului,
sangele uneia patrundea prin porii celeilalte
ajungandu-se astfel la un ciudat transfer
de sentimente.
Cand jocul se termina,mainile acestea
ramaneau inclestate intr-o imbratisare muta.
In zori ti-am povestit visul.Zambind,mi-ai
luat mainile mele albe in mainile tale aspre
si-ai inceput jocul de noaptea trecuta.
Tarziu,in inclestarea muta a mainilor ai
intrebat:
-Acum intelegi infinitul?