Zâmbeste, copile de o sută de ani, înspre mama fică ce-ți sunt
tu nu vezi că între toate clipele astea
înnegurate
m-am murdărit pe suflet
cu lut?
ape, căiile mele de văzduh, au ajuns
și în ochi tăi
norii
îmi potopesc
timpul
ce din clepsidra cea spartă
a curs...