Iubirea...un labirint...în care alergi fără rost...? Un câmp...da....un câmp pe care alergi o viață...și cauți...și vrei să te ferești de ploi...dar nu ai unde....totul este pustiu....nu ai niciun sprijin....și vrei să te ferești de razele arzătoare ale soarelui...dar nu ai unde să te ascunzi...nu ai unde să-ți sprijini umărul pentru a-ți ușura din greutățile sufletului...Da, am vrut iubire...am vrut să găsesc iubire.....Am avut-o în palma mea...am avut-o la sufletul meu...Dar oare chiar să se fi aflat la mine în palmă...și eu să nu fi știut?...Să nu-mi fi dat seama?
Am văzut-o în zări îndepărtate....am văzut-o pe aripile fluturilor ce zburau departe de mine....mi-o luau...fără ca eu să am posibilitatea să ajung la ea...fără să-mi dea voie să o ating măcar cu vârful degetelor.....a luat-o vântul aspru și năprasnic și a dus-o în culorile infinitului pentru a nu fi atinsă ...pentru a nu i se permite să intre în suflete ce-și doresc iubirea....Am găsit-o....e în vis....e în visele ce le-am lăsat în urmă.....
În noapte....arunc privirea spre cerul înstelat.....o văd acolo...închisă între ele...nu poate ieși...nu le poate îndepărta....fiecare stea are o poveste a ei pe care ar vrea să i-o spună....și nu-mi dă voie să fiu și eu prezentă acolo...printre ele...pentru a le asculta...pentru a o face să asculte și povestea mea...ca să mă pătrundă...ca să mă înlănțuie în brațele ei...Îmi transmite să mai stau pe pământ...să sper...să trăiesc....să aștept...că va veni ea la mine...nu să merg eu sus...aproape de stele...
Mă trezesc....cobor privirea spre pământ și mă adun din toate visele...din toate gândurile....Deschid ochii...și mă uit în jur.....E în fața mea!!!! E chiar lângă mine...!!! Atât de aproape...și totuși...atât de departe...!!!