As vrea sa stau...ma simt scurs de orice chef, de orice lucru ce m-ar face sa mai fac inca un pas...parca ma las deja de gandul de a mai trai vreun pic, de-a continua cu-acest tic de-a ma trezi in fiecare zi... as vrea sa stau...sa privesc....sa vad cum cei din jur se tot iubesc cu-atata foc si-as vrea si eu... dar scandurile ude nu iau foc, ci doar se amagesc... fac fum, fac zgomot si se sting incet dar sigur... si sigur raman urme, cicatrici mici dar adanci, ce-arata lumii intregi ca nu toti suntem inca-ntregi... as vrea sa plang... as vrea sa strig... as vrea s-alerg... deja numai gandind ma simt scurs de orice chef... mai bine stau...