Intru în același apartament ponosit. Am făcut curățenie, dar am îndepărtat pentru 3 zile doar mirosul de praf nou. Cel vechi s-a lipit de tavanul spoit cu var, de pereții acoperiți cu tapetul care ziceau producătorii că e semilavabil și se spală ușor cu o cârpă îmbibată cu apă. Acum nu se mai spală decât cu rașcheta, definitiv. S-a îngălbenit din loc în loc și arată ca o hartă a universului sau,ca un tablou abstract.
Tapetul inițial gri cu dungi foarte subțiri și vagi urme de roz, care aducea un plus de strălucire camerei (știu! E o exprimare deja prea des folosită în revistele de specialitate), e acum șters, dezlipit în unele locuri arătând ca o gură larg deschisă. Parcă ar vrea peretele să-și primească porția de aer prin acea despicătură care este din ce în ce mai mare cu trecerea timpului.
La încheietura peretelui cu podeaua, de atâtea spălături tapetul s-a desprins sau s-a rupt lăsând să se vadă cimentul gri.
Din loc în loc pe tapet se văd puncte mici roșii.... Urmele lăsate de câte un țânțar prea pofticios!
Mobila veche o amestecătură de pal și lemn, închisă la culoare, așa cum era la modă acum 40 de ani, e înghesuită și greu de mutat de pe loc:servantă cu geamuri gravate, rafturi de sticlă pentru paharele primite cadou la zile onomastice... Sunt aranjate la linie să dea bine în oglinda din spate.
Din când în când le spălam cu soluție de spirt ca să arate frumos vitrina. Acum abia dacă le șterg de praf. Nu am nici timp nici chef. Vitrina asta o să arate într-o zi ca în filmele de groază plină de păianjeni și de pânzele lor.
Casa mea a devenit o gară străină. Vin seara aproape pe întuneric, îmi arunc hainele pe un scaun, ușile dulapului scârțiie îngrozitor și le deschid numai dimineața când am creierii suficient de odihniți, pentru a suporta acel zgomot infernal; Un scurt popas în baie alt loc din care abia aștept să ies. Apoi bucătăria: îmi era dragă odată.... acum e tot un bufet expres. Bine că încă funcționează aragazul, în rest mobila stă să cadă....
Mănânc și mă retrag în dormitor.
Telecomanda zace în pat unde am aruncat-o dimineață. Cine să o mute?
Apăs un buton la întâmplare. Nu știu exact ce aș vrea să văd. Programe sunt multe dar nu am răbdare să urmăresc o discuție sterilă despre politică; sau știri de groază... accidente, furturi, bătăi...
Un reportaj despre seceta din sudul țării; reclame la aproape tot ce poate produce un om....toate băncile ne îndeamnă să ne luăm credit să ne facem casă.... și cum plătim aceste credite.... nu contează!
Mă amuză pentru câteva secunde încercările disperate ale creatorilor de reclame de a ieși în evidență...
Un documentar despre pești. Mă opresc aici. Îmi place alunecarea lor lină, legănarea plantelor, fuga razelor de soare pe luciul apei.
Asta vreau! O croazieră pe mare.... O scufundare în apa verde. Să las soarele să mă îmbrace.... să ascult doar zgomotul produs de valurile sparte de vas. Mi-ar plăcea un vas vechi din lemn; să scârțiie lemnul la fiecare pas. Un vas cu pânze. O rochie cu crinolină.... Hm, sunt prea romantică. M-ar încurca. Mai bine niște pantaloni scurți, și un tricou subțire și scurt; să-mi pleznească valurile mâinile goale....
Să mă usture nasul de la briza sărată.... Să privesc în ochi, micuții pești viu colorați....
Ar fi minunat.... Bine că măcar visele sunt ieftine....