Te hrănești cu aer, cu visul ce transpare din fiecare, privești prin mine, prin noi..prin tine….dincolo de ce văd eu…și traiești. Þi’ai agățat sufletul de coastă și’ți joci în reluare actul, ai devenit un mecanism, un retroproiector cu plasmă, ultramodern cu aceeași inovație. Te decantezi în absolut prin fiecare strop al respirației și noi privim aceeasi proiectie cu alte culori, mai pale și nu la fel de transparente; privim pe rând pelicula din viață pe care’ai scris simpatic notițe despre toate și mă întreb: pe unde ești? Ai mers căci n’ai m’ai fost, ți-e dor să vezi cum e?
- Bunicule ce o să te faci când o să fi mare?

In 7 zile s’a creat pământul și tu încă n’ai mancat nimic.

- Avem un calator în stele.

A plecat bunicul.