Am născut numele tău noaptea, la soroc. Plecaseră toți după ce tăiaseră burți de balene.
M-am uitat toată ziua cum mâini de latex scot viață cu sânge, cu acasă, drumuri, întoarceri, spaime și cafeaua de dimineață, cu visele din fața casei și cuvinte. Balenele eșuaseră între cezariene, iar noi făceam dragoste printre placente sleite, clătindu-ne gura de sete în lichid amniotic.
Am să rodesc, ți-am șoptit la ureche, iar tu ți-ai înfipt și mai adânc urletul în carnea mea, agățat în limba unui ceas neîntors.
În vuiet prelung te-am zămislit pe litere și te predau azi lumii.