Sunt un clovn
În tot circul ăsta.
Pe frunte țin stabilă o minge.
Mâinile-mi agită bețe
În vârful cărora se rotesc amețitor
farfurii de porțelan chinezesc.
Încalec vehiculul cu o singură roată.
Sârma subțire,
Ridicată la trei metri deasupra,
Pe care trec
Îmi face numărul mai palpitant.
Între omoplați am cățărată o maimuță tâmpită
Care-mi pune, mereu, labele peste ochi
Și numai un miracol face să ajung de fiecare dată
La capătul celălalt.