prin mine trec oameni mamă
nu se opresc
doar mă ating și pleacă
sunt un peron pustiu fără bănci
îmbrăcat în absențe
și nu mi-ai spus mamă că urma oamenilor doare
nu m-ai învățat să risipesc umbre
mi-ai lăsat doar acest trup gară
și-un peron pe care pulsează așteptări

niciun tren nu mai curge prin vene

mă așez în mine să sting țigara
pe care-am fumat-o până la ars