De curând au apărut pe iubitul nostru site doua poeme având ca tematică fundul de femeie. Această inițiativă poetică novatoare a spintecat în două unitatea de monolit a comunităti noastre. Agoniștii de stânga constituiti in fracțiunea profundistilor libercugetători susțin ca fundul de femeie să-și preia locul binemeritat în marea literatură cultă , agoniștii de dreapta sau tradiționaliști sunt pentru menținerea status-quo-lui, chiloțeii fiind după părerea lor cel mai propice loc pentru depozitarea unui fund de femeie. Nedorind ca din cele doua fracțiuni agonice să apară partide politice președintele Traian Băsescu mi-a trasat sarcina patriotică de a studia mai adânc obiectul discordiei lucrul pe care din păcate l-am putut face numai teoretic deoarece cei doi autori au refuzat sa-mi puna la dispozitie ceva peste care, susțineau ei, nu au jurisdicție deoarece aparține partenerelor.
Meseria mea de inginer m-a învățat că in orice cercetare științifică pentru a avea succes nu trebuie să te azvârli direct în mijlocul problemei ci sa o iei de la un capăt așa ca eu m-am hotărât să încep nu cu piciorușele femeii ci cu fețișoara ei infit mai bogata în detalii anatomice. Spre surprinderea mea am constatat că la introducerea năsucului de femeie în literatura romana nu a fost nici un fel de opozitie organizată,la fel au stat lucrurile când prin ea au început să defileze ochișori ei zburdalnici și alunecoși
care-l încântau pe nenea Iancu. Nici buzele ei senzuale care te pot ațâța cu șoaptele cele mai tandre ca apoi să-ți stăvilească avântul cu înjurăturile cele mai cumplite și nici obrăjorii ei care atunci când nu-i poți îmbujora de plăcere devin palizi de furie nu au produs cutremure atunci când poeții au hotărât că a sosit timpul să se miște slobode printre temele literare.
Toate aceste părți feminine atât de diversificate ca năravuri și apucaturi au între ele comun o singura lipsa care se numește fusta. Fiind expuse vederi umane din cea mai frageda pruncie ele nu mai sunt învăluite de misterul pe care acest obiect vestimentar îl dă unui fund de femeie.
Un studiu de literatura comparată la scară universală
m-au convins de adevărul concluziei mele. In marea literatura papuașe din cele mai vechi timpuri și până astăzi fundul de femeie nu apare sub nici o formă sau înfțișare deși el ca aparență nu se deosebește substanțial de fundurile duduilor mioritice. Arată ce-i drept ceva mai exotic dar e compus din aceleași doua hemisfere de mușchi împănat și îndeplinește aceiași funcție de bază: ușurarea șederii pe un scaun. Deosebirea fundamentală intre fetele nostre și frumusețile papuașe este ca acestea din urma au refuzat categoric să poarte fuste iar domnii papuași nu au avut nimic împotrivă. Implicațiile istorice ale acestui act de curaj feminin au fost benefice, sentimentele s-au putut exprima și citi mai direct, conflictele au fost invinse în fașe, arta dansului din fund a luat un avant deosebit la femeia papuașe, milioane de turiști merg să cunoască pe viu această artă ca să poata învăța din ea.
Părerea mea este că într-o cultură ca a noastră in care fundul de femeie a fost oprimat de acest obiect vestimentar, fusta, timp de mii de ani se pot face progrese eliberatoare dar ele nu se pot face peste noapte mai ales dacă e iarnă și camera e neîncalzită.
Credința mea fermă este că fundul de femeie iși va ocupa în literatura română locul binemeritat dar acest lucru cere răbdare și pricepere politică. Cei doi poeți au greșit luâdu-și ca temă fundul unei femei tinere, fundul unei babe ar fi fost mai apropiat, nu ar fi produs scindarea și ar fi pregătit agoniștii mai bine din punct de vedere psihologic pentru revolutia literară care cu sau fără voia noastră tot va veni