Și uite că nu pot să-mi adun gândurile împrăștiate prin cameră,

ultimul a rămas lipit de fereastră din momentul plecării tale,

altul se zvârcolește încă printre cutele cearșafului galben
adulmecând parfumul trupului tău, căutându-te,

primul se holbează din tavan, a stat ascuns acolo
pentru a-ți admira în voie liniile viguroase ale nudului,

cel care a plecat cu tine zace în buzunarul de la piept al hainei

și mai e un gând, firav, care suspină pe pragul ușii,
visând, sperând și neîndrăznind să te cheme înapoi...

Între timp, eu stau ghemuită într-un colț, așteptând să se întâmple ceva.