Irepetabil... ireal... imposibil...

ÃŽn noaptea asta
nici nu există depărtările
nici timpul
și nici tăcera aia vinovată...
Suntem doar noi
în fața telefonului
ce nu are sunete
și nici curaj
să ne facă pe amândoi
o singură lacrimă...

Îmi răsucesc o șuviță de păr
gustându-ți amintirea
cuvintele nu pot umple
ochii înfometați ai iubirii...
Am rădăcinile
cu muguri de aripi
în toamna culorilor parfumate
și totul
rămâne
irepetabil... ireal... imposibil...