Parea ca priveste lumea ca si cand ar fi fost dincolo de ea.Dar toata lumea o regasea in sine.
Venea deseori la mine.Nu putea ramane singura nici maca o clipa.
Isi impartea fara jena trairile.Nu ii pasa ce impresie lasa in urma ei.Dar trairile ei,deveneau trairile tale.
Uneori aveam impresia ca fabuleaza.Dar daca ma uitam afara,vedeam exact ce imi arata ea.
Si mai ales,nu urmarea nimic.
Disparea uneori in locuri numai de ea stiute.De ce?..
La asta chiar ca nu mi-a raspuns niciodata.
Am incercat intr-un timp sa o aduc spre mine.Dar fiecare pas inainte al meu,insemna inapoi intr-un pas de-al ei.Era...ca un dans.(Ma intreb deseori ce s-ar fi intamplat daca ii cunosteam dansul).
Mult timp am crezut ca ar putea ascunde ceva.O..viata paralela.
Pana intr-o zi cand am surprins-o vorbind in piata cu un canar mic.Omul de acolo,a intrebat-o daca vrea sa il cumpere.Dar ea,doar i-a zambit si a trecut mai departe.Nu avea nevoie sa cumpere nimic.Canarul se afla deja in inima sa.
Din momentul acela i-am inteles jocul.Mi-am dat seama ca realitatea era mult mai cumplita.
Avea o infinitate de vieti paralele.Era de ajuns sa-ti deschizi putin inima si ea pe data se cuibarea acolo.
Incepusem s-o port in suflet.Nu eram insa sigur daca eu o purtam pe ea ,sau ea ma purta pe mine.Nu mai puteam face diferenta.Totul se amestecase.Devenise iluzia si totodata realitatea mea.
Sigur,stiam doar un 'singur ' lucru.
Daca as fi alungat-o din sufletul meu ,ea nu ar mai fi revenit niciodata.