descătușez dimineți în ochi
doar pentru a mai elibera din suflet
sentimente neachitate la timp

mă gândesc că îi sunt datoare
până și cărnii acesteia
căreia îi tai frenetic
orice legătura cu aerul
fără să țin cont
de intimitatea păsării
stăpână pe libertatea ei

***

înstrăinez sângele ăsta mort de pe mâini
în ape de prunc
și mi-e dor de bărbatul
care mă atingea doar strigîndu-mă pe nume

nu știu de ce dracu' mă risipesc
într-o iubire abstractă
cînd moartea îmi acordă credit
doar pe termen scurt.