trecerea asta mă urcă

oamenii mă prind în ei
și toată nevoia mea de singurătate dispare în fața unor ochi care-mi vorbesc

stau în trupul meu ca într-o scoică
las apele să treacă prin mine
să mă curețe
să scoată la iveală perla
altfel nu știu
altfel nu pot
chiar dacă uneori îmi vine să mă vărs înafară
chiar dacă mereu mă prăbușesc înăuntru

trupul îmbracă încă o zi
ziua îmbracă încă un trup
același început

oameni

piesa se scrie ireversibil
cuvintele se aștern într-o pădure de trupuri
și toată esența e aici