Steaua calauzitoare a vietii mele,


Aprind o lumanare in intuneticul camerei, lumina ei imi lumineaza fata si ma orbeste. O sigura palpaire de lumina in universul intunecat... asa erai tu pentru mine, erai cea pe care eu o iubeam, dar tu nu ma consideri vrednic de iubirea ta, ma condamni sa traiesc in intuneric, lipsit de lumina datatoare de viata-de chipul tau.
Tu crezi ca eu ma joc...ca nu pot sa te iubesc... dar eu o fac, ascuns si nestiut de nimeni.
Sufletul meu, sfasiat in mii de bucati sangereaza in intrega mei fiinta si plange, plange de dragul tau.
Ma uit la stelele ce palpaie pe cer si parca vad chipul tau.
O stea cade ca o lacrima de pe chipul senin al cerului intunecat si stiu ca aceasta este de fapt sufeltul unui om ce paraseste aceasta lume, o lume in care nici eu nu mai am ce cauta. Acest suflet si-a gasit deja impacarea si, poate, stie deja raspunsurile la toate probelemele ce-l framantau.
In curand, o alta stea va cadea... va fi steaua vietii mele calauzindu-ma spre o lume in care eu te voi astepta tot pe tine pentru ca tu esti cea care-mi este sortita. Stiu asta pentru ca tot ceea ce este in jurul meu o spune.
Vantul ce adie imi sopteste numele tau, pamantul pe cae calc geme si-ti rosteste numele, picaturile ce apa ce cad vesele pe pervaz ingana intr-o divina melodie ca vom fi candva impreuna incercand parca sa-si bata joc de mine...
Acum eu ma duc iubito, dar inainte de a pleca de pe Pamant voi trece pentru ultima data pe langa tine si-ti voi sopti pentru ultima data ca te iubesc si poate atunci tu ma vei crede.
Lumanarea palpaie si apoi se stinge in propria ei seva topita.


Adio iubita mea din vis.