Cine este Chris Samy? Tânără scriitoare, pasionată, cu o experiență de jurnalist de mai bine de 10 ani. Din jurnalism i-a rămas spiritul de observație fin, dar în scrierile ei, Chris Samy este subiectivă. E așa cum îi stă bine unui scriitor: clocotește de sentimente, erupe din când în când într-un flux de literatură de calitate. Astfel îi ies cărțile.

Ultimul ei volum: Despre cele trei puncte, apărut la Editura Muzeului Literaturii Române, cu o prefață de Adrian Lesenciuc. Volumul a fost lansat la Târgul de carte Gaudeamus, pe data de 24 noiembrie la standul Radio România, iar evenimentul a fost transmis în direct pe internet la Radio 3net.
Este foarte greu să spui care sunt cele trei puncte. După cum declara autoarea la lansare, "eu credeam că toți avem în comun măcar trei puncte, dar oamenii care mi-au citit cartea s-au gândit la alte puncte, deci avem mai multe puncte în comun".

Probabil că cele trei puncte sunt pe direcții care converg într-unul singur: viața. Iubirea, fericirea și prietenia ar putea fi direcțiile. Toate privite din perspectiva unui feminism moderat, al unui răzvrătit dar care știe să păstreze limitele să nu dea în extremism.

"Viața este ghemul scăpat din poală pe care natura îl deșiră pentru a-l regăsi... fericirea e andreaua ce tricotează firul ștrengar.
Viața sunt eu, fericirea ai putea fi tu!", spune scriitoarea.
Chris Samy tratează iubirea și fericirea din cât mai multe perspective, și-a dat seama că astefl de subiecte sunt inepuizabile, au creat controverse și au ajutat la scrierea a mii de pagini, dar parcă tot insuficient. Astfel că în cele Despre cele trei puncte găsim precauția omului înțelept, deja trecut prin viață.
"Nu e nevoie să crezi în fericire, e suficient să nu lupți împotriva ei".
"Nu suntem ceea ce suntem, ci demonstrația a ceea ce vrem să fim".
"Cel mai greu nu este să alegi ci să nu oscilezi întorcând capul "după"".

Autoarea e indignată de o societate care parcă și-a pierdut valorile, deci se războiește cu ea. Îi remarcă punctele slabe, își strigă durerea, pentru că cel mai mult o doare indiferența personala din unele momente și indiferența oamenilor în general, resimțită în permanență.
"Boala socială este una singură: lipsa, indiferent ce atârni drept coadă acestui cuvânt".
"Coșmarul nu și-l face omul cu mâna lui, dar are "darul" să-l întrețină".
"Cine este vinovat pentru ceea ce pierdem? Poate noi pentru că nu știm să păstrăm".
"Nu e ușor să fii drept când toți se îndoaie, să fii alb când predomină negrul, să iubești când performează sexul".

Chris Samy atrage atenția că iubirea a devenit numai un cuvânt; ea nu mai are nici un fel de acoperire. Am uitat să iubim sincer, am uitat de dragostea prietenească.
"Avem senzația că până nu îmbrăcăm iubirea în cuvinte nu suntem fericiți apoi plângem desacralizarea ei".
"De dragoste de cele mai multe ori se vorbește când se uită să se trăiască".
"Majoritatea căsniciilor au apărut din cauza obligativității unui rost în viață: schimb singurătate pe opinia publică".
Nu numai că observă discordanțele dintre aparență și esență, dar Chris Samy spune cum ar vrea să fie iubirea, trasează repere.
"A iubi nu este o infracțiune, doar lașii condamnă sentimentele la dizidență".
"Aș vrea să îl iubesc atât de mult pe Dumnezeu încât să deschid cartea la pagina ispitei. Femeie să fiu și nu Evă, mugur al grădinii și nu sămânță a păcatului. Să dispară teama ce l-a făcut pe Adam să se ascundă văzându-se gol".
"Îndrăgostitul nu este economost pentru a face bilanțuri periodic. El trăiește. Nu planifică și nu justifică nimic nimănui".
"Chiar și blocul simte nevoia de cuib".
"cine te iubește, la greu, îți oferă putere, nu compătimire".
"Cel mai sincer loc este în sufletele celorlalți".

Omenirea ar trebui să reacționeze, să nu mai fie pasivă.
"Ne considerăm neputincioși doar pentru că nu ne cunoaștem limitele".
"Ce face omul când se satură? Culmea, se obișnuiește".
"Obișnuința este coma auto-indusă".
"Nu acordăm atenție Meșterului Manole, ne sperie cărămizile: dacă nu ajung, dacă nu le așezăm bine? nisipul ne amuză, scurgându-ni-se printre degete, palma rămânând curată".
"De ce ne temem? De haosul creat după propria măsură".

Nu numai că omenirea a uitat ce înseamnă să păstreze, dar a uitat că viața e susținută de verticalitate. Chris Samy sancționează dur superficialitatea noastră. Ea ne vorbește de lupta cu noi înșine, de conformismul în care suntem scufundați și a condus la pierderea valorilor. Este o luptă ce vrea să păstreze binele și frumosul nealterate.
"Ce înfrumusețează? Ce nu ucide."
"Gâlceava cu ceilalți se sfârșește când începem gâlceava cu noi înșine".
"La maturitate uităm de nota la purtare pentru că nu mai are cine să ne declare repetenți".
"Omul sfințește locul, iar funcția sluțește omul".
"Nimic nu-mi poate satisface plăcerea de a amenda mediocritatea vitezei cu care trecem peste toate".
Autoarea se identifică la rândul ei cu Eva, "ținând coronița prezentă în locul fericirii de mâine".

Avem puține șanse în viață. Ar fi bine să profităm de ele, pentru că "timpul nu acordă împrumuturi". Ne mulțumim să ne găsim într-o lume a noastră, a egoismului, de unde numai din când în când evadăm spre lumea celorlalți. Atunci interacționăm, simțim iubire, fericire, prietenie. Ne dăm seama că la cautarea drumului în viață "căutăm o autostradă și ne trezim pe o potecă". Ar fi bine să ne organizăm evadări mai dese.
"Nu ne șochează viața unui prieten, ci absența lui, certitudinea că nu va mai fi acolo - unde credeam că-l găsim veșnic. Brusc, ne revoltăm găsind un motiv pentru a condamna destinul. De ce, nu trebuie să-l întrebăm pe Dumnezeu, ci pe noi care am lăsat timpul să treacă mulțumiți de lista prietenilor".

Cartea este dedicata Anei-Maria Zaharescu, realizatoarea emisiunii "Du-mă cu tine la capătul lumii", care prin dispariția sa a lăsat un gol în inima lui Chris Samy. Este un volum complex, ce tratează o mulțime de alte subiecte, prea multe pentru a fi acoperite de o recenzie.