"... inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi."
Nu mă lăsa acum Doamne! Tu cel ce înalți capul meu, Cel ce auzi rugăciunea mea... Durerea mea...

Nu voi spune nimic nimănui! Ce folos? Nu am nevoie de compasiunea nimănui..
Ce să fac de acum?

"Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, și a pătimit și S-a îngropat.
Și-a înviat a treia zi după Scripturi."

Mai am atât de puțin timp... De fapt viața asta, în general, e atât de scurtă.... Și lumea asta e trecătoare... De ce să mă înspăimânt? "Ce-mi vor face mie oamenii?" Doar de Dumnezeu mă tem. Încep să înțeleg bucuria... Ce binecuvântată minune s-a abătut asupra mea! Nu voi plânge minunea asta. E o cale să mă apropii mai mult de Tine... Învață-mă numai să mă bucur de ea...

"Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin"

Cum îi voi spune lui despre asta? Sigur va plânge, dar de ce să plângă? Oare nu e motiv mare de bucurie? Oare nu sunt fericiți cei care poartă povara bolii? ...Nu! Ce folos să-l amărăsc?... Mai bine să nu știe... Am să-i arăt în vremea asta că mă bucur de viață și că iubesc oamenii... Am să-i arăt, poate și mie, că pot da de la mine... În definitiv, asta e cel mai bun prilej... Părintele spunea că doar prin viața noastră putem spune ceva oamenilor... Viața mea... Cât rău grăiește viața mea... Doamne, eu nu am puterea asta... Eu să vorbesc prin viața mea? Ce poate spune viața mea? Ce pot da eu de la mine? NIMIC...

"Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul, că niciodată nu am făcut bine înaintea Ta..."

..........................................................................................................................................................................