Citesc si rabd. Trupul meu vrea hrana,eu ii dai carti,cartile nu ingrasa. Citind ma asez la masa cu cei pe care ii cunosc din carte,si ma satur. Ma ia somnul,ochii ma dor,dar intervine setea.Setea de a stii mai mult,de a afla continuarea. Cartea nu este o telenovela pe care sa o inchizi atunci cand te ia somnul sperand ca la trezire vei afla deznodamantul.Dar trupul isi cere dreptul la odihna. Atunci vorbesc cu Creatorul,ii spun ca a trecut inca o zi in care m-am bucurat de comorile mele,da,sunt bogata,EL mi-a daruit bucuria de a-mi vedea fetitele-comori sanatoase. Vrem vile,masini,lux,dar nu vedem ca suntem bogati avand copii.Cum ar fii lumea fara copiii? Spre ce am mai privi? Cei care au copii sunt bogati,eu sunt bogata prin copii mei. Of Iehova,tu ma cunosti,tu sti ca te iubesc dar mi-e greu sa fac intru-totul voia ta,sunt un copil neascultator.Ceea ce tu imi ceri pare usor,dar tu nu esti aici langa mine sa ma incurajezi,mi-e frica de umilinta,si tu sti asta. In lumea mea,daca nu ai haine de firma esti un sarac care nu merita bagat in seama. Asa ca fac compromisuri pentru niste carpe si pentru o imagine care nu ma reprezinta. Eu sunt goala,vreau ca TU sa ma imbraci in lumina ta,sa-mi dai intelepciune si credinta,fa ca maine sa fie inca o zi in care sa ma pot bucura de soare si comorile-fetitele mele.